Fiecare variantă de mai jos e o pagină vie, nu o imagine. Se deschide, pornește singură și se comportă exact ca site-ul: pe desktop și pe telefon. Firul roșu e constanta în toate. Se schimbă orașul de sub el, cadrul, și felul în care firul îl străbate.
De ales acum
Aceeași cameră, aceeași ceață și același ritm la toate patru. Se schimbă doar drumul firului roșu prin oraș. Zona e cea cerută de voi pe apel: rondul, Palatul Victoria și grupul de turnuri de pe Buzești și Titulescu, toate în cadru.
Firul iese din ceață, sus și departe, coboară într-un arc larg și trece pe lângă privitor. De la trei sferturi de drum până la umărul lui nu mai are nicio inflexiune. Cea mai calmă și cea mai amplă dintre cele patru.
Firul ocolește pe rând două grupuri de turnuri: primului îi trece prin spate, pe al doilea îl înconjoară complet. Un singur eveniment pe fiecare bucată de traseu, ca să se citească limpede pe lângă ce trece. Cea mai narativă.
Firul stă sus și departe aproape tot drumul, într-un S larg cu rază constantă, și coboară târziu și decis. Cea mai curată linie din cele patru, cu cel mai puțin desen peste oraș.
Aceeași idee, dar firul umblă printre clădiri, nu peste ele. Trece de două ori prin spatele blocurilor, pe distanțe lungi, deci apare și dispare. Cea mai amestecată cu orașul.
Se alege separat
Trei poziții de cameră peste aceeași zonă, cu același traseu. Cadrul și traseul sunt două decizii diferite, se pot combina oricum.
Camera stă în Kiseleff și privește spre sud-est, peste rond: piața și Palatul Victoria în prim-plan, iar turnurile de pe Buzești și Titulescu se ridică ca un masiv întunecat peste restul orașului. E direcția pe care ați sugerat-o pe apel, dinspre partea deschisă în jos spre țesutul construit.
De pe Șoseaua Nicolae Titulescu, drept spre est în rond. Turnurile se citesc ca un singur bloc în trepte pe jumătatea dreaptă, iar bulevardul taie cadrul în diagonală. Cel mai mult oraș în prim-plan din cele trei.
Cea mai liniștită. Un covor de oraș real, cu turnurile ca accent întunecat în dreapta sus și restul topindu-se în ceață. Lasă cel mai mult loc titlului.
Alternativa de zonă
Axa din captura trimisă de voi la kickoff. O păstrăm ca alternativă: e mai recognoscibilă ca imagine, dar are o singură clădire înaltă în siluetă, față de treisprezece în zona Victoriei.
Privire joasă în susul bulevardului. Firul iese din ceață la capătul dinspre Romană, coboară pe canionul Bălcescu și Magheru pe lângă Intercontinental, apoi trece pe lângă privitor spre dreapta jos și continuă în spatele lui. Firul e un cilindru cu umbrire adevărată, nu o panglică plată.
La nivelul ochiului. Firul nu mai urmează bulevardul: se strecoară printre blocuri, la cincisprezece până la douăzeci și cinci de metri, pe după unul și prin fața altuia, și trece pe lângă umărul privitorului spre nord.
Aceeași axă, cameră mai ridicată și cadru mai larg. Bulevardul se citește pe toată lungimea, iar firul are loc să respire deasupra lui înainte să coboare.
Alt tratament
Nu tot ce am explorat e oraș fotorealist. Astea două răspund altfel la aceeași întrebare și le lăsăm aici fiindcă rămân valabile ca direcție.
Lumea broșurii, pusă în mișcare: oraș ilustrat pe straturi, ton jucăuș dar profesionist. Firul roșu e trasat de mână și leagă tot, se țese prin poartă și pe sub viaduct.
„When knowledge gives directions" luat literal: hartă topografică vie pe navy, iar firul își desenează ruta în timp real pe Calea Victoriei, cu geometria adevărată a străzilor.
Pentru referință
Variantele arătate la kickoff, lăsate aici ca să se vadă drumul. Observațiile voastre de atunci sunt aplicate în tot ce e mai sus: firul rotund în loc de panglică, fără întoarcere, trece pe lângă privitor și continuă în spatele lui, și stă mai jos, printre clădiri.
Varianta aleasă atunci. Camera coborâtă între blocuri, firul devine o panglică aeriană care vine din ceață în valuri și ocolește turnurile.
Centrul Bucureștiului din date deschise, douăzeci și una de mii de clădiri reale. Firul curge pe Bd. Unirii, I.C. Brătianu și Magheru, ca o rută care prinde viață.